Urmele de locuire indicã prezenþa omului pe teritoriul judeþului Galaþi încã din secolele 6-5 î.e.n. În timpul ocupaþiei romane aici a existat o fortificaþie din pãmânt cu ziduri întãrite ºi turnuri de apãrare. Nu departe de aceastã fortificaþie se aflã un castru realizat din piatrã unde erau detaºate Legio I Italica, Cohors II Mattiacorum si Legio V Macedonica.

Prima menþiune documentarã a localitãþii dateazã din anul 1134, aºezarea având un rol important în comerþ ºi în navigaþia de pe Dunãre.

Dimitrie Cantemir menþioneazã oraºul Galaþi în lucrarea sa Descriptio Moldaviae spunând ca este târgul cel mai vestit al întregii Dunãri. Oraºul este menþionat ºi în alte lucrãri pentru importanþa portului sau care este unul dintre cele mai mari de pe cursul inferior al Dunãrii. Prin portul Galaþi se realiza exportul materialului lemnos, cerealelor etc.

În secolele XVIII si XIX aici funcþionau deja viceconsulate ale principalelor puteri de la aceea vreme (Anglia, Franþa, Rusia, Prusia, Austria). Dezvoltarea explozivã a oraºului are loc dupã pacea de la Adrianopol (1829) când primeºte statutul de porto-franco. În numai câteva decenii devine al doilea oraº al Moldovei dupã municipiul Iaºi.

Oraºul Galaþi are una dintre cele mai vechi instalaþii centrale de alimentare cu apã din þara noastrã; aceasta dateazã din anul 1872  când s-a pus în funcþiune Uzina de apa 1 - dotatã cu filtre lente, având debitul de cca.120 l/s, care capta apa din sursa de suprafaþã a fluviului Dunãrea.

Primele colectoare de canalizare ºi prima gurã de scurgere dateazã din anul 1878.